Unde ai ascuns-o

 Mircea Florin Şandru

Lumina nu mai există pentru mine,

Ochii mei s-au stins. Doar lacrimi, doar lacrimi;

În noapte voi locui pentru totdeauna

Şi Fiara Nordului îmi va fi singurul prieten

În acest iglu al singurătăţii.

Doamne, de ce m-ai părăsit, de ce ţi-ai întors faţa de la mine?

Eram un om obişnuit; în fiecare seară îngenuncheam

Şi îmi spuneam ruga către tine

Pierdut în înserarea marelui oraş

Ca în burta jilavă a balenei Eram fericit și femeia cu păr auriu

Venea câteodată la mine.

Îmi aducea daruri. Mirosea atât de îmbătător

Că strălucea carnea pe mine.

Unde ai ascuns-o? te întreb, Atotputertnicule,

De ce m-ai pedepsit? Lumina nu mai există pentru mine,

Ochii mei s-au stins

Şi Fiara Nordului îmi va fi singurul prieten.

Cuvânt despre adevăr

cu de la mine putere te-am rostuit
în gândul meu
cu alunecarea luminii pe brațe
în zi de uitare despre toate alte câte ar putea fi

tu desenai sufletul ochilor
în formă de curcubeie
de-a fluturii și de-a mirosul dansai
înlăuntrul gândului meu
când respiram întinderea nemărginirii

te-am înlânțuit înlăuntrul coastelor
cu de la mine putere
și ți-am spus aici să stai
femeie
căci doar astfel poți fi ce nu există
și nu va mai fi

George Adrian Popescu

Și

Atila Racz

· 

poezia
este femeia care te naște

te sărută
te mângâie
te iubește

uneori te întristează

adâncă e viața

aproape de moarte
aproape de strigăt
aproape de poezie

și vine o vreme
când întors în tine privești

cum timpul îngheață