hălăduiesc prin catedrala de cuvinte, domnul
să-l binecuvînteze, să-i dea sănătate lui mario vargas llosa –
ochii văd casa verde, dar aceasta era ruină încă din
copilărie și a căzut cu totul la marele cutremur,
îi văd cărămizile roșii sub lepra tencuielii și sub
cămeșoiul de plante agățătoare, la rîpa galbenă –
lectura greșită aduce vedenia bună, e casa wesse…
citesc podul de piatră, în copilărie săream pe pietrele sale,
acum nu, pășesc numai peste sinistra dublură din fier-beton,
îmi amintesc cum ascunși din ninsoarea din cealaltă iarnă
te-am purtat peste el, priveam dedesupt apa neagră, iar
undeva în aval va ajuta ca marea să-și merite numele…
mă ridic, las cartea, ies, merg, fug, o nevoie atroce de a regăsi
podul de piatră, de străbate la pas podeaua din cuburi de bazalt!
Liviu Antonesei
3 – 4 Aprilie 2024, în Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu