Eu trec prin ploaie şi mă pierd pe vânt.
Destram furtuni, dar tot furtună sunt.
Mă-mpart arzând, spre tot ce-mi aparţine.
Vorbesc de foc, şi focul e în mine.
Destram furtuni, dar tot furtună sunt.
Mă-mpart arzând, spre tot ce-mi aparţine.
Vorbesc de foc, şi focul e în mine.
Zidesc culori, dar zidul stă să cadă.
Lovind în ierni, mi-e milă de zăpadă,
Şi sunt doar spadă între rău şi bine;
Mă tem de foc, şi focul e în mine.
Lovind în ierni, mi-e milă de zăpadă,
Şi sunt doar spadă între rău şi bine;
Mă tem de foc, şi focul e în mine.
Scot unde frânte din izvorul viu,
Alerg pe gând, şi tot ajung târziu;
Ce flacără în seama ei mă ţine?
Vorbesc de foc, şi focul e în mine.
Alerg pe gând, şi tot ajung târziu;
Ce flacără în seama ei mă ţine?
Vorbesc de foc, şi focul e în mine.
Ştiţi voi cât cheltuieşte un copac
Să-i facă anotimpului pe plac?
Dar frunzele-i rămân mereu străine -
Mă tem de foc, şi focul e în mine.
Să-i facă anotimpului pe plac?
Dar frunzele-i rămân mereu străine -
Mă tem de foc, şi focul e în mine.
Dă-mi, inimă, căldura necesară,
Peste cuvinte să se facă vară,
Şi cer cu cer în cântec să se-mbine,
Vorbesc de foc, şi focul e în mine.
Peste cuvinte să se facă vară,
Şi cer cu cer în cântec să se-mbine,
Vorbesc de foc, şi focul e în mine.
Damian Ureche
CÂND VII...
RăspundețiȘtergereTe-adun în mine, dulcea mea risipă,
Te cer luminii, nestatornic dar,
Ca să opreşti eternul într-o clipă,
şi cerul tot într-un surâs fugar.
Te-adun în clipa dintre două şoapte
Cu scânteieri de crini şi de zăpadă,
Când laşi pe ochii mei de zori şi noapte
Petala gurii, tremurând, să cadă !
Vii ca o boare de tăceri topite,
Să impietreşti un fulger lângă-o stea,
şi să intorci în fluvii domolite
Furtunile iscate-n tâmpla mea !
Damian Ureche
Damian Ureche
RăspundețiȘtergereNe vom vedea din ce în ce mai rar,
Din ce în ce mai des va bate vântul.
Damian Ureche
RăspundețiȘtergere* * *
Mă iartă, mamă,
să nu-ţi pară rău,
că, după atâta amar de vreme,
fiul tău,
înfrânt, se întoarce din războiul,
în care-nvingător a fost gunoiul!