Stă la pîndă asemeni unei mătase ce ia mințile, unei mătase imperiale
respiră aură de fierăstrău care cu timpu’ înnegrește,
respirînd din blana unei vietăți nevăzute
înăbușind carnea și simțurile, hrănindu-se cu ele,
cu sufletul, nu ...
Cutremurînd cum o cădere de calciu cînd te simți vlăguit
și vlaga se scurge în el, înmugurindu-l,
de rămîi descompus și de tine lipsit.
Ghimpele uimirii crescînd împrejur.
Privind prin alți ochi cum merge drept, tu, ca prin ceață
oasele tale fiind ca a nou născuților, aburoase,
așteptînd pe Dumnezeu să pună în ele greutate de om.
Carnea și simțurile sînt în puterea lui, sufletul nu ...
Acum, tu stai la pîndă privind prin alți ochi
dorind să se cutremure și vlaga să’i iei, rugîndu-te
să te mai scalde lumina.
Carnea și simțurile fiind cumplite, sufletul nu ...
Respirînd cît pentru trei, rugîndu-te să sfîrșești, de frunze acoperit...
Și dacă în tine e altul, pîndind, ce a început să te mistuie
cum luna o mierlă bolnavă.
respiră aură de fierăstrău care cu timpu’ înnegrește,
respirînd din blana unei vietăți nevăzute
înăbușind carnea și simțurile, hrănindu-se cu ele,
cu sufletul, nu ...
Cutremurînd cum o cădere de calciu cînd te simți vlăguit
și vlaga se scurge în el, înmugurindu-l,
de rămîi descompus și de tine lipsit.
Ghimpele uimirii crescînd împrejur.
Privind prin alți ochi cum merge drept, tu, ca prin ceață
oasele tale fiind ca a nou născuților, aburoase,
așteptînd pe Dumnezeu să pună în ele greutate de om.
Carnea și simțurile sînt în puterea lui, sufletul nu ...
Acum, tu stai la pîndă privind prin alți ochi
dorind să se cutremure și vlaga să’i iei, rugîndu-te
să te mai scalde lumina.
Carnea și simțurile fiind cumplite, sufletul nu ...
Respirînd cît pentru trei, rugîndu-te să sfîrșești, de frunze acoperit...
Și dacă în tine e altul, pîndind, ce a început să te mistuie
cum luna o mierlă bolnavă.
George V.
Precup
George V. Precup
RăspundețiȘtergereFără ea nu aş fi,
m-aş scutura fără mugur, m-aş veşteji fără sorţi
şi-ar întoarce şi întunericul faţa
nu aş şti ce s-ar pune pe mine
s-ar dezlâna curbele trupului cum arcuri de pâslă
aş fi atât de sărac de s-ar lipi burta de spate.
N-aş mai da nume frunzei
ca nod aş vedea genunchiul iubitei nu ca minune,
dezgolită, naivă,
norii ca pete şi trecerea lor n-aş simţi-o
năuc aş umbla într-o lume fără de nume neştiind ce mă duce
m-ar toci timpul fără să ştiu de ce trec
n-aş avea frică de moarte.
Nu m-ar petrece pasărea dând zvon dimineţii
s-ar pune un văl de tristeţe pe unghiuri, pe lucruri, prin arbori,
pe carnea mea muritoare
fluturi degeaba pe umerii mei zbor aşezând,
n-aş ştii că-n trup urcă Iisus.
N-aş cunoaşte iubirea decât ca trup, nu ca aură fermecată
m-ar durea degeaba încheieturile,
chiar pe suflet s-ar pune rugină
ar prinde sângele meu cheag nenumit
Limba română
RăspundețiȘtergereFără ea nu aş fi,
m-aş scutura fără mugur, m-aş veşteji fără sorţi
şi-ar întoarce şi întunericul faţa
nu aş şti ce s-ar pune pe mine
s-ar dezlâna curbele trupului cum arcuri de pâslă
aş fi atât de sărac de s-ar lipi burta de spate.
N-aş mai da nume frunzei
ca nod aş vedea genunchiul iubitei nu ca minune,
dezgolită, naivă,
norii ca pete şi trecerea lor n-aş simţi-o
năuc aş umbla într-o lume fără de nume neştiind ce mă duce
m-ar toci timpul fără să ştiu de ce trec
n-aş avea frică de moarte.
Nu m-ar petrece pasărea dând zvon dimineţii
s-ar pune un văl de tristeţe pe unghiuri, pe lucruri, prin arbori,
pe carnea mea muritoare
fluturi degeaba pe umerii mei zbor aşezând,
n-aş ştii că-n trup urcă Iisus.
N-aş cunoaşte iubirea decât ca trup, nu ca aură fermecată
m-ar durea degeaba încheieturile,
chiar pe suflet s-ar pune rugină
ar prinde sângele meu cheag nenumit
George V. Precup