E învelită în galben ca floarea ce poartă acest nume,
întinsă pe prosopul albastru deschis, cu marea turcoaz fundal,
face un fel opinie separată față de hoardele invadatoare –
un calm al chipului de care aș vrea să mă pot molipsi
și acea relaxare profundă pe care o au doar cei aici
născuți și cei care au puterea să se identifice cu cei
născuți aici – și nici măcar nu pot exprima în cuvinte
sentimentul, trăirea care mă cuprinde, cuvintele,
ele par goale, calpe, iar eu simt ceva care se află
dincolo de ceea ce pot spune cuvintele. Sau dincoace.
Și nici nu mai știu unde este dincolo, unde dincoace.
Noi, cei care lucrăm cu cuvintele, sîntem obsedați de ele,
de sunetele lor și de ascunsele lor semnificații…
Și tot noi sîntem cu totul neputincioși cînd ne lovim
cu fruntea, cu toată ființa de golașele lor frontiere…
25 August 2019, Hersonissos Village
Liviu Antonesei
RăspundețiȘtergereFără titlu
Nu mă obsedează obiceiurile erotice ale celorlalți,
așa că îi privesc detașat, ca pe oricare alt cuplu de aici,
poate ar fi fost bine ca blondul cu mișcări feminine
să fi fost mai tînăr, dar e o veche prejudecată de-a mea
privind diferența de vîrstă dintre diverșii parteneri,
nicidecum o judecată definitivă, cu putere de lege…
Nu înoată, merg prin apă la o distanță, să-i spun
regulamentară, prins de altă prejudecată, se privesc,
și din cînd în cînd fură o atingere a mîinilor întinse
la o anume depărtare de propriile lor trupuri…
Se întorc agale spre mal, cu satisfacția că au mai petrecut
o aventură împreună, o blîndă, domestică aventură.
I-am iertat pentru că mi-au mutat umbrela stricată cu care
voisem să ocup banca de piatră de la marginea plajei!
26 August 2019, Hersonissos Village