Din când în când blestemând
sunt dansatorul falic fără pași
înfășurat în mantia de aer
cu picioarele la înălțimea umerilor
și gândurile la înălțimea corturilor
în locul inimii ar fi binevenit vântul de nord
în vântul de nord tu te pierzi cu părul în vânt
te pierzi încrezătoare în verdele crud
încet nemaivăzut de încet
îți acoperi ochii
îți acoperi pulpele și aștepți.
sunt dansatorul falic fără pași
înfășurat în mantia de aer
cu picioarele la înălțimea umerilor
și gândurile la înălțimea corturilor
în locul inimii ar fi binevenit vântul de nord
în vântul de nord tu te pierzi cu părul în vânt
te pierzi încrezătoare în verdele crud
încet nemaivăzut de încet
îți acoperi ochii
îți acoperi pulpele și aștepți.
Virgil Teodorescu
De cine ştie unde
RăspundețiȘtergereErai sau nu trifoi cu patru foi
găsit într-o livadă părăsită,
erai sau nu încântătoarea roză
de nimenea culeasă, de nimeni veştejită,
păzită de-o armată de ghimpi bine-narmaţi,
erai sau nu complicea iluştrilor bărbaţi
care veneau călare pe-o termită
de cine ştie unde,
din frunze sau din lemne,
doar să te vadă şi să-ţi facă semne.
Virgil Teodorescu
În adâncul ochilor
RăspundețiȘtergereAvea în adâncul ochilor
o frumoasă barcă cu pânze,
vântul absenta
şi în barcă
era dragostea mea.
Virgl Teodorescu
Urăsc acest secol de durere de mizerie și de imensă tristețe
RăspundețiȘtergereVirgil Teodorescu