august 22, 2019

Confesiune


aşteptând moartea
ca pe un pisoi
care-o să-mi sară
pe pat.
îmi pare atât de rău
pentru nevasta-mea
o să găsească
trupul ăsta
ţeapăn
alb
o să-l scuture o dată
apoi poate
încă o dată
Hank!
Hank nimic.
nu că o să crăp
mă îngrijorează,
nevastă-mea
singură cu grămăjoara
aia
de nimic.
aş vrea să ştie că
pentru toate nopţile
în care am dormit împreună
chiar şi cele mai inutile
certuri
au fost lucruri
întotdeauna splendide
şi că cele mai grele
cuvinte
pe care m-am temut
să i le spun
pot fi acum spuse:
te
iubesc.


3 comentarii:

  1. Oh Yes
    sunt lucruri mai îngrozitoare decât
    singurătatea
    dar e nevoie de decenii
    pentru a realiza asta
    şi de cele mai multe ori
    când realizezi
    este deja prea târziu
    şi nimic nu-i mai îngrozitor
    decât acest
    prea târziu.

    poezie de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte

    RăspundețiȘtergere
  2. Fără scăpare...

    există un loc în inimă care
    nu va fi niciodată umplut
    un spaţiu
    şi chiar în cele mai
    bune zile ale noastre
    şi-n cele mai
    fericite momente
    vom şti asta
    vom şti asta
    mai acut
    ca altădată
    există un loc în inimă care
    nu va fi niciodată umplut
    iar
    noi vom aştepta
    şi
    vom tot aştepta
    în acel spaţiu.

    Charles Bukowski
    traducere de Petru Dimofte

    RăspundețiȘtergere
  3. Charles Bukowski este unul dintre scriitorii cei mai influenți ai generației beat, alături de Ginsberg, Kerouac, Carr, Burroughs ș.a.; a scris mult – poezie și proză –, a băut mult și a fumat mult.
    Poezia sa este de factură minimală, descriind abrutizarea omului de zi cu zi, vorbind despre o frumusețe de-peste (metafizic, să zicem) a lucrurilor și a trăirii individului, care luptă să supraviețuiască încă unuia dintre atacurile unei societăți și unor norme sociale capitaliste, consumeriste, lipsite de acel sui generis, impunând un ennui care abrutizează, apasă. (Asta, la o primă scriere.)

    Traducător: Andreea Cornilă

    RăspundețiȘtergere