Poemul care nu se sfârsește

(din volumul – scrisoare dintr-o cafenea – anei, cu drag)

de departe se aude cum suspină Dumnezeu
oamenii ies pe la porți 
nu mai știi care sunt vii 
care ridicând din morți

își fac mare crucea – tot mai des uitată
Domnul trece mai departe
poartă încuiată

de prin curți câinii dau să rupă lanțul
cineva le aruncă dumicatul
se reped și mușcă
împărțind păcatul

frigul iar dă semne înghețând târziul
prin icoane îngeri făcând focul
numai ea distanța scăpărând chibritul
a aprins luminii ghicind cu ghiocul

Doamne nu mă mai certa
am rupt din cămașa Ta
și-am șters lumii lacrima
și m-am înrudit cu ea

Florian Silișteanu