Ruleta rusească. Romance

Un poem de acum douăzeci de ani…

Eu cu ea nu mai pot,
nu mai pot să rămîn
o smulg din carnea mea
ca pe licori străine
și cînd o smulg
încet în caldarîm
se-afundă sîngele
și inima din mine.

Trist astăzi Doamne sînt
și iar mă întristez
îmi sună golu-n suflet
ca un pendul nebun
de ea vreau să mă lepăd
în vreme ce-o visez
și mii de așchii lasă-n
carne cartușele dum-dum.

Trist astăzi Doamne sînt
și iar mă întristez
puterile-s plecate
pe drumuri planetare
durerea îmi oferă
un aprig nou botez
ce-absoarbe inorogul
în mările primare.

Eu cu ea nu mai pot,
nu mai pot să rămîn
mă lăfăi în durere
cum prinții în mătase
cărată din Kitai
spre Cordoba și Rim
și sufletu-mi stingher
îl joc la șaizecișișase.

Eu cu ea nu mai pot,
nu mai pot să rămîn
o smulg din carnea mea
ca pe licori străine
și când o smulg
încet în caldarîm
se-afundă sîngele
și inima din mine.

Liviu Antonesei