Ninge:
ani de furieore care plutesc in jos -
viscolul
își menține greutatea
adânc și mai profund timp de trei zile
sau șaizeci de ani, nu? Atunci
soarele! o aglomerație de
galben și albastru, fulgi –
Pădurile copaci scoteau în evidență
aleile lungi
peste o singurătate sălbatică.
Omul se întoarce și acolo -
traseul său solitar se întindea
asupra lumii.
Lasă șarpele să aștepte-n
culcușul lui de buruieni,
și scrierea
să fie a cuvintelor, lentă și rapidă, ascuțită
pentru a lovi, tăcută ăentru a aștepta,
neadormită;
... prin metafore să reconcilieze
oamenii și pietrele.
Concepe. (Nu idei,
ci lucruri). Inventează!
Ochii șoricelului sunt florile mele,
flori care desfac stâncile.
Traducerea Petru Dimofte
Dacă
aş putea număra liniştea
atunci aş putea dormi,
aş putea dormi.
Dar ea este
totuna. N-are nici cap măcar
să-l smulgi. Toarce.
Dacă
i-aş putea opri torsul,
lucios ca suprafaţa oglinzii,
mintea mea
ar putea da brânci degetelor
şi-ar putea împrăştia
neteda
singurătate a nopţii
până când somnul ar ţârâi ca ploaia
peste mine.
