Pe pleoapa norilor cărunți
Se stinge-ncet arama...
Îmbătrânesc păduri și munți,
În preajmă umbrele când cresc,
O, cum ne-nvinge teama...
Și pașii-ades se poticnesc,
Dar niciodată mama...
Cărări și vaduri s-au închis
Și-i noapte-n jur, ia seama...
Mai cade uneori un vis,
Dar niciodată mama...
Și, dacă frunzele de nuc
În vânt își zbat năframa,
E semn că în curând se duc,
Dar niciodată mama...
