Ne-ai cam uitat, Doamne!

Câte inimi de rezervă are o inimă

și cât ne mai încearcă

în fiecare zi 

avem de dat socoteală

Dacă nu ai fi, să ne pui la încercare,

nici inimi înlănțuite, 

nici lucruri de spus, 

nici vreme 

de râs, de plâns

Așa a fost dintotdeauna. 

Așa ar trebui să fie. 

chiar dacă ne place sau nu,

Doamne, 

poate cu un singur semn

s-ar liniști toate

Eli Gîlcescu

22 Februarie 2024, Toronto

Tot felul de inimi

 Nu sunt cruci

doar peisaje

dorințele noastre

Ți-am văzut dorința

de acea te iubesc

Era un autobuz cu oameni

cum știi

erai acolo

Și mi-am imaginat

că îți pot săruta picioarele

Silviu Gongonea

Mă sperie iubirea

... și nu e rău

când cu tot dinadinsul

mai albe nopțile

în clocot

dezlănțuind iubirea

la fel de completă

grădina cu lalele

într-un dans amețitor

sălbatic

bătăi de inimi

mereu dinainte

toată un surâs de voie

nu cel de ieri...

și mă fâstâcesc

roșind

când spui „totul îmi place la tine“

 

Eli Gîlcescu

Stele pe câmp

Cădeau bufniţele argintii ca nişte stele pe câmp,

sălbatice şi gâtuite de alice.

Le culegeam de prin buruieni şi desişuri,

potrivindu-mi-le pe la şolduri şi brânci.

Şi cum nu erau atinse decât de o moarte vagă şi albă,

începuseră să bată aprig din aripi, din inimi şi din idealuri,

iar eu simţeam că mi se surpă ţărâna sub picioare,

că zbor de-a binelea,

că însuşi miezul cerului e pe-aici, pe-aproape.

 

De aterizat, n-am putut ateriza decât

după ce rupsesem,

cum ai culege ciuperci şi pere zemoase toamna,

gâtul celor patruzeci de păsări de vis şi omăt.

 

Cădeau stele ca nişte bufniţe pe câmp, sălbatice

şi gâtuite de alice.

Ioan Flora