Iedera și cireșul

 

CPA – Kati Fodor

Iedera și cireșul:
El umbrind-o cu privirea
În arșița amiezii.
 
Soția oarbă a pictorului
Simțind miros de miere
(Ca al sulfinei)
Amintindu-i
Un câmp pictat de
Solstițiul trecut,
Și mai simte
Miros de scorțișoară –
Vechiul cartier
Din care a rămas
Doar acest tablou
Înfățișând o brutărie
(rama cu
împletituri de vițe,
probabil albastră),
Aude sunetul apei
Lunecând de pe
Un braț gol,
(un fluture
iese din noapte
în zbor grăbit),
Liniștea somnorosă
Învăluind glastra
Cu iriși,
Merele pe o tipsie
De aramă,
Ștergarul brodat
(lucrătura ce se destramă –
să fie vântul prea tăios,
să fie soarele prea fierbinte?).
Din alte încăperi, zgomote,
Acorduri întrerupte, neclare,
Știrile zilei și glasul nepotrivit
De vesel al cuiva.
(un roșu întunecat,
nuanțe de brun
mergând inexorabil
către negru).
 
Atingând pânzele
Pe jumătate pictate…
Cândva, la început,
A numit-o Saskia,
Nu neapărat întâmplător…
În clarobscurul cu miresme:
Cununa Florei ofilindu-se,
Veșmintele lui cu discrete
(și amețitoare) urme de fum,
Miros de rășină
Dinspre trunchiuri de pin
Încălzite de amiază,
Atât de ușor de încurcat
Cu o adierea murelor coapte,
Închipuirea în locul vederii
Ca o nuia de alun
Arătând spre locul unde
Trebuie săpată fântâna.
Pe umerii lui, praful străzii,
Altminteri, polenul
Atoatecuprinzător
Și ochii unei libelule
Oglindind apusul –
Trupul ei sfărâmat
Din greșeală
Pe când închidea
Cutia cu pensule.
Katia Fodor
Iulie 2026