Substituire

fiului meu, Marius-Adrian

cineva îmi visează visele

şi-mi citeşte viitorul în cutele poemelor

cineva se teme de abisuri şi umblă

îmbrăcat în trupul meu

cineva îmi foloseşte clandestin imaginaţia

şi chiar şi melancolia, cineva

trăieşte în locul meu

poate mult mai adevărat

decât mine.

Iulian Boldea

Întotdeauna

Iulian Boldea 

Iulian Boldea 

Un poem publicat de mine acum cinci ani:

întotdeauna am crezut că drumurile nu duc nicăieri

că pietrele pe care calc au înţelesuri oarbe

că universul se recompune în fiecare dimineaţă

din cioburile universului de ieri

am crezut că metafizica e rodul unei înserări

sau al unui rest nenumit de omenesc şi de ireal

am crezut că visul pipăie imposibilul mai temeinic

decât gândirea trează golită de imperceptibilele noastre trăiri

întotdeauna am crezut că durerile

ne aparţin prea puţin

nouă celor care le îndurăm

şi că viaţa trece pe lângă noi

penumbră sensibilă

la tot ceea ce am negat cândva

vreodată

Scrisoare de dragoste

Iulian Boldea Una dintre cele mai frumoase scrisori de dragoste ale literaturii române a fost scrisă de Fanny Rebreanu, în 25 august 1932, într-o perioadă în care Liviu Rebreanu scria romanul "Răscoala". Un fragment emoţionant din această scrisoare: "Scumpul şi nepreţuitul meu Liviu, Ce sunt oare nevoile, grijile, necazurile mele zilnice, pe lângă imensa bucurie ce am simţit astăzi la cetirea scrisoarei tale? Tu scrii la "Răscoala" mea dragă, vreau să fii plin numai şi numai de ea - ai deci nevoie de linişte, de linişte mare. Doresc să am o mică parte de bucurie la acest roman aşteptat de mine cu atâta încredere. Doresc să contribui şi eu la el, cel puţin cu liniştea... Sunt nespus de fericită şi abia aştept să citesc totul pe nerăsuflate. Să trăieşti, Liviule scump. Să trăieşti, Maestre."