Viața și moartea

S-a înecat Budha cu un
bob de orez - spun bătrânii.

Binecuvântat fie Budha
binecuvântat bobul, binecuvântaţi
bătrânii.

Binecuvântate cuvintele care
ne dau voie să vorbim despre
moarte. Atâţia prieteni am acolo,

încât nu ştiu dacă sunt
mort sau sunt viu.

Visez uneori că istoria se repetă
viaţa se repetă
vorbele se repetă

Alteori nu visez, ca un pumnal
sfâşiind o mătase mă trezesc
cu rouă pe piept.

Ca un cuţit, ca un pumnal
străluceşte gheaţa în inima
mea.

Am iubit, am urât
şi n-a fost destul.

Unde ne duci viaţă
Saturată de timp ?

Mă bucură copiii crescând
Mă întristează bătrânii murind.

Aici stau, între două anotimpuri
cu crucea pe piept şi hainele
Puse în rânduială.

Părul creşte, unghiile cresc
Dar n-am timp să observ asta.

Vinul trece, apele rămân
Dar n-am timp să observ asta.

Viaţa trece, numai moartea
rămâne. Dar n-am timp să
observ asta.


Ion Stratan, DE PARTEA MORŢILOR, Ed. liberART, 1998

Ultima suflare

simte-mă aşa cum

simţi răcoarea morţii

înaintea sfârşitului

simte-mă aşa cum

numai întunericul ştie

să o facă simte-mă

lângă tine cu tine în

tine simte-mă tare şi 

taci… sunt aerul care-ţi taie

respiraţia sunt otrava care-ţi

şade pe buze sunt carnea vie

care-ţi chinuie trupul sunt

sângele clocotitor al chinuitelor

aşteptări sunt cimitirul

amintirilor tale sunt ştreangul

zilei de mâine sunt ceea ce

crezi că nu e …

sunt / ceea ce crezi  /  că

nu e sunt valul care

te ia şi care te izbeşte

care-ţi aduce pustiul la

picioare sunt

nisipul nesfârşitului 

sunt stăpânul

prăpastiei eterne     

respiră-mă sunt ultima

suflare…

Gelu Vlașin