Am să mă urc pe-o frunză, după ploaie,
Să-mpung cu ochii-n coarne
Lumina care vine de la tine, Doamne.
Când voi fi melc,
Cum voi fi singur
În cochilia-mi odaie,
Voi coborî pe frunza de la nuc
Să-mi caut melca prin grădină.
De n-o găsesc,
Am să-nţeleg că vrei să mă usuc
Şi n-am să-ţi caut vină.
Dar mai-nainte,
Adună-mă în palma ta, părinte,
Şi fă-mă iar ce-am fost,
De la-nceput…
Ștefan Radof
Din volumul „Balade, Doamnelor, balade“,
Editura Cartea Românească, 2008
