* * *

scrie în pravda că ninge de mâine

și că pâinea se dă din nou pe cartelă

că morții vor fi îngropați în oglindă

că sfinții vor fi puși la turelă

scrie-n ziar câte-n lună și-n stele

caut chirie printre inele

 

scrie în pravda că nimeni nu scapă

că vin apele mari și că setea usucă

sângele nu mai curge se îneacă în apă

DUMNEZEU e rănit este pus pe o targă

– unde să-l ducem cine îl cară

nu îl lăsați din nou pe DOMNUL să piară

 

Ah! ce surghiun ce siberii se-arată

se îngrămădesc licurici pe la porți

de parcă lumina la vii și la morți

o împărțeau între ei altădată

 

bombele cad dintr-odată postum

groparii adorm și ei săpând în oglindă

DUMNEZEU se întoarce pe drum

să le iasă cu plin și să-i prindă

să îi prindă pe toți pân-la unul

până vine din urmă CRACIUNUL

 

scrie în pravda că moartea este ca o mireasă

katerino! roagă-te pentru mine

sufletul se întoarce acasă

 

scrie în pravda că nunta s-a amânat

și că mirele a fost condamnat

să nu plângi mamă

sufletul se întoarce acasă

doar atunci când moartea este ca o mireasă

 

Florian Stoian-Silișteanu

 

(sâmbătă, 26 martie 2022 – undeva în marginea lumii)

Cuplu

 O frumoasă poezie de dragoste:

Unii te văd numai pe tine

Alţii mă văd numai pe mine

Ne suprapunem atât de perfect

Încât nimeni nu ne poate zări deodată

Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia

De unde putem fi văzuţi amândoi.

Ana Blandiana

Doamne, dacă-mi ești prieten

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare

Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.

Spiridon Popescu

Câteodată

… îmi spun povestea noastră

altfel de cum o știu

din alte locuri

mai aproape de Dumnezeu,

ca din lăuntrul Lui.

 

Nu e o metaforă, e doar un joc despre tăcere,

tot mai multă tăcere

de departe,

tot mai de departe,

precum cântecul balenei albastre.

 

O combinație de sunete,

emoții.

 

Atunci când se oprește din cântat,

cânt eu.

 

Eli Gîlcescu

XXVII

Dacă umbra de pe aceste scări ar fi a mea,

Cu fiecare pas, aș auzi-o cum respiră

greu ca o poartă,

Umbra de pe scări respiră greu ca o poartă

Umbra de pe scări e a mea.

 

Dacă umbra de pe val ar fi a mea,

Aș auzi-o cum doarme greu ca o piatră.

Umbra de pe val doarme greu ca o piatră,

Umbra de pe val e a mea.

 

Dacă umbra de pe obrazul tău ar fi a mea,

Aș auzi-o întrebând greu ca un os:

– Eu, copil al luminii,

Unde să-mi petrec aceste ore de întuneric?

Umbra de pe obrazul tău e a mea.

Diarmuid Johnson

Traducere în limba română de Emilia IVANCU

Abia la plecare

Da, abia la plecare, atunci cînd nu mai ești,

se vor despărți cu adevărat cele bune de cele rele,

se va așeza pîlcul de împliniri de o parte și multele

eșecuri, ca un cîrd lung de gîște, de cealaltă parte...

 

Poate că cele dintîi vor rămîne atîrnate în memoria

celor care te-au cunoscut, poate și iubit ca galbene

gutui atîrnate de un copac străin, nucul de la geam,

altul, poate că vor rămîne și în galbena ta memorie…

 

Da, nucul acela are vîrsta ta, dar să nu ai teamă –

vîrsta balzaciană a femeii a alunecat zece ani...

este încă puhoi de vreme pentru galbena ta

memorie, pentru puținele, luminoasele mele gutui,

Da, moartea este măsura vieții, a oricărei vieți.

 

Liviu Antonesei

 

2 Martie 2022, în Iași