Da, abia la plecare, atunci cînd nu mai ești,
se vor despărți cu adevărat cele bune de cele rele,
se va așeza pîlcul de împliniri de o parte și multele
eșecuri, ca un cîrd lung de gîște, de cealaltă parte...
Poate că cele dintîi vor rămîne atîrnate în memoria
celor care te-au cunoscut, poate și iubit ca galbene
gutui atîrnate de un copac străin, nucul de la geam,
altul, poate că vor rămîne și în galbena ta memorie…
Da, nucul acela are vîrsta ta, dar să nu ai teamă –
vîrsta balzaciană a femeii a alunecat zece ani...
este încă puhoi de vreme pentru galbena ta
memorie, pentru puținele, luminoasele mele gutui,
Da, moartea este măsura vieții, a oricărei vieți.
Liviu Antonesei
2 Martie 2022, în Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu