Când un prieten mă strigă de pe drum
Şi îşi lasă la pas calul de la şaretă,
Nu rămân înţepenit privind în depărtare
Dealurile încă nesăpate până-acum,
Răspunzând de unde mă aflu, „Care-i treaba?“
Nu, dacă putem sta la o şuetă.
Arunc sapa pe pământul moale
Şi, calm, o pornesc către el agale;
Întâlnirea cu-un prieten la gardul din vale
Nu ştie ce-i graba.
Foc şi gheaţă
Lumea va sfârşi în flăcări, sunt unii de părere,
Alţii spun că în gheaţă.
Din ce-am gustat din dorinţi şi din plăcere
Subscriu la prima părere.
Dar dacă-ar fi să piară de două ori tot ce-i viaţă,
Cred că, din ce ştiu eu despre ură,
Pot afirma că pentru apocalipsa iminentă
Gheaţa poate fi o soluţie şi-o măsură
Îndeajuns de suficientă.
Mulţumire
Fericit este omul, şi numai el fericit va fi,
Care poate numi ziua de astăzi propria lui zi,
El care, mulţumit în sinea-i, poate spune
Eu mi-am trăit ziua de azi, ziua de mâine-i altă chestiune.
Fie ploaie, fie soare, fie vremurile bune sau rele,
Bucuriile pe care le-am avut, în ciuda sorţii,-s ale mele.
Asupra trecutului nici cerul n-are putere, o spun tuturora,
Ceea ce-a fost, a fost, iar eu mi-am avut ora.
Traducere de Petru Dimofte
Drumul pe care nu l-am urmat
RăspundețiȘtergereDouă drumuri plecau într-o pădure galbenă;
trist că nu pot să le urmez pe amândouă,
și că nu sunt decât un singur călător,
îl urmării pe unul cu ochii, cât mai mult
până ce curba lui pieri-n pădure.
Apoi pornii pe celălalt ce-mi păruse
frumos și el — ba, pe deasupra, plin de-o iarbă
pe care ai fi putut s-o calci strivind-o —
cu toate că în locul acela-ntr-adevăr,
atunci în zori părea la fel de-mbietoare,
cu frunze-acoperite, pe care niciun pas
nu le-nnegrise. O, privii nostalgic
spre primul iar, dar cum știam prea bine,
că la un drum se-adaugă alte drumuri,
mă îndoiam să mai revin vreodată.
Voi povesti aceasta suspinând
de-acum încolo mulți ani de-a rândul:
plecau într-o pădure două drumuri,
iar eu, eu l-am urmat pe cel mai neumblat,
și iată că aceasta a schimbat totul.
Robert Frost
Traducerea de A. E. Baconsky