aprilie 05, 2021

Nevăzutul care coboară

Cînd lungul amurg se va preschimba

în marea noapte de smoală topită și rece,

va rămîne lipit de degete gestul mecanic

al mîngîierii tocului inutililor ochelari –

atît de negru, atît  de neted și atît de cald

sub atingere obsesivă...

precum toiagul de măslin mîngîiat

de cel împărțit între șapte cetăți,

poate mai multe, sau rama de jos

a țiterei mereu mîngîiată în ritm...

Cîndva asta se va petrece, dar voi avea

degetele antrenate pe tocul atît de negru,

atît de neted, atît de cald, atît de zadarnic –

marile bucurii sînt cele fără de foloase!

4 – 5 Aprilie 2021

Liviu Antonesei | 4 aprilie 2021 la 11:38 

Un comentariu:

  1. Cîtă vreme poezia…

    Cîtă vreme poezia mai vine, nu știu cînd,

    nu știu de unde, totul este cum trebuie să fie –

    nu poți fi nici lacom, nici leneș, nici absent,

    cînd ea a decis că trebuie să vină. Și vine,

    te cuprinde, te alină și deodată te învie…

    Cîtă vreme poezia mai vine, moartea se ține

    în depărtare, cu botul închis, ghearele-n teacă…

    Cîtă vreme poezia mai vine, în zbor direct

    sau pe misterioase căi ocolite, ca vița de vie…

    Ei, da, chiar în ziua de treisprezece a lunii noi

    și nu este loc de oprire, cale să o iei înapoi!

    13 Aprilie 2021, în Iași

    RăspundețiȘtergere