stare
Jazz pe c.d. supă de cartofi pe foc femeie dormind început de
iarnă
copii crescuţi şi plecaţi bătrâneţe
De îndată ce-i impui să se poarte frumos viaţa devine retractilă
Stă la îndoială
Se teme să nu fie caraghioasă
Masivul atac al realităţii – pe un versant
Pe celălalt doarme bietul soldat printre bozii şi gândul ca un
Cartuş de artificii a pornit din gol îl laşi îl scapi din vedenii
Îşi risipeşte singur florilegiul de luminozităţi
Mirosul de cozonac al acestui mileniu deja trist
univers în vălătuci
Când apare o nouă galaxie toate celelalte intră în ocultaţie
Ar trebui să nu dorm să nu mănânc să nu nimic şi să scriu aici
privelişti
Ba să le mai şi citesc
Aşa cum n-au fost cum nu se putea să fie
Pline de absenţe, însă vii
Morţii cei mai dragi se înghesuie să-mi atragă atenţia: nu e sănătos să
trăieşti
Ce să fac eu cu toţi ăştia vii şi morţi sunt doldora de ei
Legiferez după ce-mi trece clipa nelegiuită cu vedenii la cele două
capete
O, cum vor fi mulţumiţi ei doar să citească liniar iar nu să trăiască
de-a valma
Nu vă îngrijoraţi de nimic ci în orice lucru aduceţi cererile voastre la
Cunoştinţa Lui
o zi
Mi-am curăţat ochelarii cu o soluţie spriţată dintr-un recipient
mic de plastic alb ş.a.m.d.
Dar vine un firicel de apă iernoasă prin fereastra bucătăriei şi mă face
fericit
Trebuia pe vremea asta să fiu la Efes în mica tavernă a Muzeului
Literaturii şi să mă întâlnesc cu genii
Să mă amestec cu ele, cu ei
Poate şi cititu-n franceză să mă fi picnit în acest „exil heureux”
Mai bine să dau un telefon lui Domnului Coordonator să-l întreb dacă a
primit
Plicul cu viaţa şi opera mea (mele?)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu