********

Vidican Gheorghe

Mâinile își spală întunericul fricii-ntr-o noapte
se răsucesc în privire înfloresc într-un pom
eu nu-mi mai văd drumul se târește pe coate
își învelește neputința într-o umbră de om

carnea sângerie-a plăcerii libertățile tale postume
îmi desenează mersul pe un țipăt îmi devine străin
chipul tău ce fuge de mine se prelinge-ntr-o lume
ca o tăcere ne întinde sub pașii cenușa altui destin

ne sfârtecăm viclenia batem cuie-n pereții tăcerii
picură-n afară frica setea își arde în tihnă sărutul
se-aude putrezind fericirea într-un trunchi al uitării
sub tălpi lacrima e râul în care ruginește pământul

mă simt o lagună îmi cunosc prețul sângelui tac
într-un sâmbure al fricii lăcrimez devin mai sărac

Oradea, 15.02.2020