Un om cu ferestre

Adrian Suciu

 

Acum, altă data, în altă iarnă. Eu sînt cel care
lustruieşte ghiarele vrăbiilor secerate de îngheţ şi le dă
cu o ceară vişinie, să nu se arate golaşe ori negătite
înaintea Atoatejudecătorului. Mult am de lucru în iernile grele
şi mai sînt şi greşelnic. Mult sufăr dar e frig
şi nu-mi aduc aminte…

Mereu am crezut că o femeie e un om cu ferestre. Şi am privit
înăuntru pe oriunde am găsit o fantă în femeie. Să priveşti într-o femeie e greu. 

Ca şi cum ai fi la ospăţ într-un oraş sub asediu.
Eu sînt acela care găteşte copiii femeilor vii,
după reţete din Arabia şi Chitai. Mult am de lucru
în cuhniile mele dar e război şi nu-mi aduc aminte…

N-am nici o altă memorie. Muşchiul memoriei
privitului în femei pare a fi singurul exersat vreodată.