***

Căci tu ai zvâcnit prin şarpe
Şi -ai muşcat cu crinul nopții,
Am crezut că merg pe ape,
Dar treceam pe puntea morții!

M-aşteptau iscarioții
Cu oțet să mă adape –
Le zorneau în jebe zloții
Şi țidulele în mape.

Ehei, mierlă, tu mă tângui,
Ehehei, privighetoare!
Eu cu trandafir mă mângâi

Şi mă oblojesc cu sare!
Ochii tăi, femeie, plângu-i,
Că-n amurg aspida moare!

Teodor Laurean