Cină cu mine lângă a mea viață

Astă seară nu e seară,
Astă seară stă pe loc!
Noaptea ține subsuoară
Mirele fără noroc!

Stelele nu mai sunt stele,
Stelele rămân în nori –
Luna poartă prin inele
Mireasa la subsuori!

Astă casă nu e casă!
Astă casă e moloz!
Ceriul arde sub carcasă
Rugul mirilor sfios!

Astă viață nu e viață–
Viața sângeră în colb!
Mirii-s înșirați pe ață
De un preacucernic orb!

Și se termină feștila,
Ceara sfârâie-n pendul –
Am umplut degeaba fila
Care-a mai rămas pe sul,

Hei, ehei, e zvon de harfe,
Nuntă vom avea în zori!
Roua prinde cu agrafe
Ceriul de privighetori!

Teodor Laurean

***

Căci tu ai zvâcnit prin şarpe
Şi -ai muşcat cu crinul nopții,
Am crezut că merg pe ape,
Dar treceam pe puntea morții!

M-aşteptau iscarioții
Cu oțet să mă adape –
Le zorneau în jebe zloții
Şi țidulele în mape.

Ehei, mierlă, tu mă tângui,
Ehehei, privighetoare!
Eu cu trandafir mă mângâi

Şi mă oblojesc cu sare!
Ochii tăi, femeie, plângu-i,
Că-n amurg aspida moare!

Teodor Laurean