Visa-voi, doamnă, şi-n sicriu, La trupul tău trandafiriu, La bobul negru, de măslină, Al trupului, care-n lumină Părea aproape transparent - Sorbeam din el, ca dintr-un Kent Şi beam din vinul roş, apoi, De-ndată ce scrisesem doi, Din şirul parcă nesfârşit, Al primei nopţi, când ne-am iubit... Vai, totu-a curs demult prin vrană - Să fie-un veac, blânda grăsană?!?... (Vă dăruiesc poemuţul, de Ziua Poeziei, 21 Martie 2012, Arta conversației) Viorel Gârbaciu
Bună seara, iubito, te aştept ca din cer Să-mi aduci continente de palid mister Cu acest tren personal şi stingher Bună seara, iubito, te aştept ca din cer.
Bună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinte Că puţine mai sunt pe pământ lucruri sfinte Că intră iubiri prematur în morminte Bună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinte.
Bună seara, iubito, sunt destui care vor Să pună la uşa iubirii noastre zăvor, Să pună lacăt cuvântului dor, Bună seara, iubito, sunt destui care vor.
Bună seara, iubito, te aştept ca şi când Numai dragostea noastră ar fi pe pământ Mai presus de căderi, de măriri, de cuvânt Bună seara, iubito, te aştept ca şi când. Lucian Avramescu
Dormi!... Un val de aer umed am adus cu mine-n casă. Tremurând s-a stins văpaia lumânării de pe masă, Iar acuma numai ochiul de jăratic din cămin Licăreşte-n umbra dulce, ca o piatră de rubin.
Bate vânt cu ploaie-n geamuri și e noapte neagră-afară... Plânsul streşinii suspină ca un cântec de vioară Monoton, şoptind povestea unei vremi de mult uitate... Nici o rază nu pătrunde prin perdelele lăsate.
Ci-ntunericul prieten stăpânind până departe, Şi de oameni şi de patimi fericirea ne-o desparte. Singur eu veghez în noapte, ploaia cântă tot mai tare... Şi m-apropii, ochii negri să-i deschid cu-o sărutare. George Topârceanu
Nu aștepta pe nimeni să răspundă la întrebările tale. Doar tu poți. Când noaptea îți cade pe umeri când te trezești măcinat de plăcere și dorință nu căuta fața unui prieten generos întreabă magnitudinea oglinzilor tale. Când pe stradă te salută Carlos Martínez Rivas și te invită la un poem nemeritat mulțumește-i sincer pentru gest dar caută liniștea în inima ta. Toate se vor sfârși: acea durere teribilă care te torturează cancerul mâncându-ți măruntaiele gloria de a fi iubit și plăcerea, plăcerea de a îndura până la sfârșit. Toate se vor sfârși: Nu te îngrijora. Tăcerea care te mortifică azi va fi ca vocea curată a unei soprane. Adu-ți aminte de Pablo Antonio și profundele lui meditații: Poezia este palatul omenirii. Întoarce-te acasă, aruncă pistoalele la gunoi, deschide cartea și citește liniștit câteva versuri, închide ochii: răspunsurile vor veni fără să întrebi nimic. Nicasio URBINA
Traducere de Carmen Firan Revista Scrisul Românesc Nr.3, martie 2018