Visa-voi, doamnă, şi-n sicriu,
La trupul tău trandafiriu,
La bobul negru, de măslină,
Al trupului, care-n lumină
Părea aproape transparent -
Sorbeam din el, ca dintr-un Kent
Şi beam din vinul roş, apoi,
De-ndată ce scrisesem doi,
Din şirul parcă nesfârşit,
Al primei nopţi, când ne-am iubit...
Vai, totu-a curs demult prin vrană -
Să fie-un veac, blânda grăsană?!?...
(Vă dăruiesc poemuţul, de Ziua Poeziei, 21 Martie 2012, Arta conversației)
Viorel Gârbaciu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu