De câteori făceam dragoste din tine cădeau versuri le strângeam încet cu buze flămânde nu mă mira apoi ca pe stradă lumea să mă strige: Poete. Eu zâmbeam... Fără tine nu există versuri. Teodor Morar
Sunt de părere ca viața să fie trăită de la sfârsit spre început Astfel gustul regretelor ar dispărea total Chiar și cărțile ar trebui citite așa .. Ai înțelege că te iubesc de la sfârșit la început De când eram particule hoinărind prin haos Particula mea iubea particula ta în particular și-n părți În bucățele mici să-mi ajungi o eternitate Îți iubeam toți fotonii atomii .. Toată chimia și fizica ta Mereu cu sufletul doar pe el te poți sprijini în haos Nu pe inimă ... Inima mea este ca un birjar Ce își tot înjură calul ne stăpânit de hățuri și zăbală Iubește-mi particula lui Dumnezeu Iubește- mi sufletul De la sfârșit la început.... Pentru că iubirea este o recapitulare a cea ce suntem. Opriți strada, vreau să cobor la prima La prima intersecție, fericire colț cu muzeul iubirilor pierdute Da, acolo lângă soldatul necunoscut... Imediat după curtea de castrație și justiție Îmi este destinul plin de primăvară Și am amețeli în mijloacele de consum... Nu chemați smurd ul ..... Nu pot fi vindecat de iubire Și nu pot merge clandestin O iubesc .... Vă rog opriți strada Eu am o altă cale... (Teodor Morar)
Sunt de părere ca viața să fie trăită de la sfârsit spre început
RăspundețiȘtergereAstfel gustul regretelor ar dispărea total
Chiar și cărțile ar trebui citite așa ..
Ai înțelege că te iubesc de la sfârșit la început
De când eram particule hoinărind prin haos
Particula mea iubea particula ta în particular și-n părți
În bucățele mici să-mi ajungi o eternitate
Îți iubeam toți fotonii atomii ..
Toată chimia și fizica ta
Mereu cu sufletul
doar pe el te poți sprijini în haos
Nu pe inimă ... Inima mea este ca un birjar
Ce își tot înjură calul ne stăpânit de hățuri și zăbală
Iubește-mi particula lui Dumnezeu
Iubește- mi sufletul
De la sfârșit la început....
Pentru că iubirea este o recapitulare a cea ce suntem.
Opriți strada, vreau să cobor la prima
La prima intersecție, fericire colț cu muzeul iubirilor pierdute
Da, acolo lângă soldatul necunoscut...
Imediat după curtea de castrație și justiție
Îmi este destinul plin de primăvară
Și am amețeli în mijloacele de consum...
Nu chemați smurd ul .....
Nu pot fi vindecat de iubire
Și nu pot merge clandestin
O iubesc .... Vă rog opriți strada
Eu am o altă cale... (Teodor Morar)