Așa cum nu putem
ține o privire lungă,
nici nu putem susține bucuria mult timp,
spirala iubirii,
gratuitatea gândirii,
pământul în suspensie
a cântecului.
Nici măcar nu putem ține mult
proporțiile tăcerii
când ceva îl vizitează.
Și chiar mai puțin
când nimic nu-l vizitează.
Omul nu-l poate ține pe om
mult timp,
nici la ceea ce nu este omul.
Și totuși poți
suportă greutatea inexorabilă
a ceea ce nu există.
https://wro.waykun.com/articles/5-poezii-de-roberto-juarroz-zenda.html
