O, verde trist, tu iarbă rea,
de-acum încolo cerul cîntu-l
cu mult mai mult ca pasărea
să mor frumos, să bată vîntul.
Tu, piatră-n somn!
Tu, rouă grea!
Doar întunericul plăpîndul
sufletul meu îl răcorea
să mor frumos, să bată vîntul.
Oh, ca din apă Moartea mea –
din voal de apă ca mormîntul,
ca piatra-n rouă, roua grea
şi-un verde trist va apărea –
