O, verde trist, tu iarbă rea,
de-acum încolo cerul cîntu-l
cu mult mai mult ca pasărea
să mor frumos, să bată vîntul.
Tu, piatră-n somn!
Tu, rouă grea!
Doar întunericul plăpîndul
sufletul meu îl răcorea
să mor frumos, să bată vîntul.
Oh, ca din apă Moartea mea –
din voal de apă ca mormîntul,
ca piatra-n rouă, roua grea
şi-un verde trist va apărea –
Peisaj fără timbru
RăspundețiȘtergereVîntul se îngînă cu vîntul pustiu
iarba a-nceput să vorbească!
Diseară îţi spun că nu vin –
mai bine las iarba să crească.
Totul e plin de cari!
Şi cu totul cu totul de molii
Mai bine ar fi să dispari
printr-un cîmp străveziu de magnolii.
Dan Giosu
Se zice
RăspundețiȘtergereSe zice că din cerc,
din cetină
pot să încerc
Moartea să-mi fie prietenă.
Se zice c-odată
un nor
a căzut pe Pămînt
şi de-atuncea tot mor
cei care mai sunt.
Piatră pe piatră,
pe piatră
pe piatră –
pe piatră
moartea mi-o cînt!
Dan Giosu