Podul Grant

Iubito, trenurile trec,

Iubito, trenurile vin,

Ca nişte bivoli somnolenţi,

Ca nişte monştri levantini.

Trec trenuri pe sub Podul Grant,

Pe linii reci de diamant

Şi flutură la geamuri, lin,

Perdele roz de crepdeşin.

Trec trenuri albe, trenuri moi,

Trec trenurile peste noi,

Trenuri de noapte şi de zi,

Cu miri, mirese şi copii.

Trec trenuri negre, trenuri verzi,

Astăzi te urci, mâine te pierzi,

Te urci copil şi te cobori

Purtat încet de subsuori.

Trec trenuri pe sub Podul Grant,

Pe linii reci de diamant,

Abia le simţi cum vin uşor,

Şi te-ameţesc cu roua lor.

Parcă am fi, parcă n-am fi

Nici prea bătrâni, nici prea copii,

Te urci copil şi te cobori

În somn adânc, pe pat de flori. 

Mircea Florin Șandru