Rana

I 

vai mie, rana s-a închis 
vai, sângele s-a uscat 
şi a facut coajă. 
oh, doamne, m-am vindecat!

de-acum o să mă mestece fericirea 
o să ma sfârtece seninătatea 
şi nebunia care a fost n-o să mai fie de-acum niciodată, 
nu, n-o să-i mai sărut umărul.

viaţa o să-mi treacă în pace şi armonie 
cu lecturi bogate, cu mese regulate. 
sănătatea o să-mi mănânce plămânii. 
raţiunea o să-mi sfâşie creierul.

vai, rana, rana mea dragă 
rană plăcută vieţii mele 
rană pentru care am trăit, pe care mi-am zgândărit-o cu unghiile 
s-a închis. oh, doamne, sunt vindecat!

şi niciodată febra n-o să-mi mai aprindă 
veioza vieţii până la ars.

II 

să accept evidenţa: nu mai pot să scriu poezie. 
nu mai sunt în stare, ceva în mine nu mai colaborează. 
am scris ani de zile cu ură, cu dragoste, iar acum 
creierul meu e mort. 
am pornit la maraton ca pe suta de metri 
am vrut totul deodată, am vrut să-mi înnebunesc cititorul. 
am uitat că viaţa e lungă.

nu-mi imaginam că o dată mă voi opri, voi plaţi 
că tot ce am făcut vreodată se va întoarce împotriva mea 
şi nu voi putea să mă ajung din urmă 
şi orice încercare de a mai face ceva 
va fi o nouă dezamăgire. 
ce voi mai scrie încă patruzeci de ani? 
o să strâng din măsele, o să scriu articole de critică 
sau cine ştie ce amintiri 
o să suport condescendenţa tinerilor, o să las nasul în jos 
când o să vina vorba despre poezie, o să fac traduceri 
ca să nu mă uite lumea, ca să pară că mai trăiesc. 
sau o să-mi public cândva un volum de versuri din tinereţe 
atât de proaste, că nu le băgasem în nici o carte 
şi o să am un succes "de prestigiu", mi se va spune "autorul 
poemelor de amor", 
precursorul a dumnezeu ştie ce poezie va mai fi pe atunci... 
nu ştiu, nu ştiu...

prieteni mai tineri, să nu faceţi ca mine. 
calculaţi-vă poezia pentru şaizeci de ani. 
eu? nu ştiu ce drum să mai apuc, ce s-ar mai putea face 
şi nu ştiu ce trebuie să mai simt şi ce mai pot să imaginez. 
de data asta chiar cred ca mi s-a infundat.

voi fi un poet bătrân, care n-a mai scris de decenii 
un supravieţuitor al propriei morţi 
şi care mai bine n-ar fi făcut nimic niciodată.

III 

oare s-a terminat viaţa? oare sunt terminat? 
sunt un eşec? voi fi pulbere? 
va veni moartea iar tu mă vei dispreţui. 
va fi groaznic, groaznic.

voi fi singur, mai singur decât toţi oamenii, singur. 
fără nimeni, fără odihnă. 
voi înţelege totul, ah, intelege-ma, şi toti ma vor iubi, 
toţi îşi vor aduce aminte.

sunt pierdut, pierdut. 
muşcă-mi tu gura. 
o să plouă nasol pe drumuri, o să fim uzi pân-la piele. 
o să învăţăm să urâm

va veni toamna, toamna minţii, înecul. 
vom avea gura moale şi caldă, va veni luna 
vor veni norii să ne cunoască 
şi vom muri, vom face dragoste.

da, da, stai acum lângă mine, priveşte-mă. sunt terminat, terminat. 
va fi numai moarte în jur. 
stelele vor fi moarte, bot lângă bot ca nişte câini de pe străzi. 
vor muri unghiile.

gata. stai lângă mine. a avut rost? 
ne-am trezit trăind. 
a fost groaznic: am trait. 
a fost groaznic, groaznic.

Mircea Cărtărescu