CPA – Alexandru Petria
o atingi cu mâna și nu te satură,
se ascunde,
te bate pe umăr din spate
ca să te surprindă,
scoate limba de după un stejar poticnit de ani,
e în ochiul aproape omenesc al unui câine,
se ridică împreună cu sânii iubitei,
este ce vezi în picturile adevăraților maeștri,
e al naibii de greu să trăiești cu ea și pentru ea,
are un aer care te satisface și te stoarce,
frumusețea îți bagă degetele în piept,
îți rostogolește inima câțiva centimetri unde dorește
și te condamnă să nu suporți nimic mai puțin,
nu te face mai bun,
doar incapabil de înțelegeri cu picioare mici,
frumusețea este felul în care
moartea își cere scuze că există
