Se afișează postările cu eticheta Matei NM Ungureanu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Matei NM Ungureanu. Afișați toate postările

decembrie 26, 2020

Răbdare

 dacă vei întreba vreodată cu educație

pe cineva care
nu a fost
curios să existe vreodată
de ce nu ați vrut domnule să fiți că uite
ce minunat e la noi
priviți aici acest râu de exemplu ce frumos a curs odată
sau colo pe dealuri pădurile acelea milenare cât de frumoase erau
iar
mai încolo adică mâine va fi ziuă
ziua mea
și dacă el (îți dai seama în cazul lui încă nedefinit poate fi oricine
un ocean înalt de stele
un adânc sentiment
o lungă noapte de vis
sau
chiar această scurtă introspecție)
îți va răspunde needucat
ce bă?
nu te grăbi să te superi pe el
(numai cine nu trăiește nu greșește)
poate... nu te-a auzit
mai întreabă-l cu răbdare încă o dată

Tratat de estetică

fără falsă modestie

despre estetică aș putea scrie tomuri întregi
sau picta ca dali neîntâmplate enigme
pe care nici matematica nu le-ar putea povesti
aș putea enumera ca exemplu o mie de maeștri
dar mă opresc la mama
ea
în fiecare dimineață cam la aceeași oră
ca o florăreasă fermecată de frumusețea negoțului ei
își plimba degetele iscusite
și înzestrate cu simțuri de răspundere
prin flora nărilor mele
de unde niciodată nu pleca fără un buchet măcar
pe care-l culegea în șoaptă:
''vai uite ce mucii uscați''
poala îi era plină mereu cu astfel de recolte
de toate culorile
de aia azi inspirația mea e adâncă
fără falsă modestie spuneam
despre mama aș putea recita tomuri întregi
sau picta ca dali neinventate memorii
pe care nici matematica nu le-ar putea uita
i-aș putea enumera ca exemplu o mie de lipsuri
dar mă opresc la designul dorului de
ea
e perfect
doare la fel de cumplit în orice parte aș căuta...
de aceea grilajul ăsta din fier forjat
vopsit în negru cu cruciulițe aurii
nu e conturul lui
cel mult un curent artistic trecător
dorul doar doare
fără margini
în concluzie estetica e o mamă
fără falsă modestie