trupul din jurul sufletului
sufletul dinăuntrul trupului
cine este prizonierul și
cine – temnița necruțătoare?
undeva în sufletul meu
un comutator s-a dat peste cap
de-acum nici lumina, nici bezna
nu-l mai pot reseta
stau încă o dată așezat
pe marginea ascuțită a lumii
picioarele-mi atârnă în gol
pe frunte mă apasă golul
sunt un proiect împlinit
copilul care continuă să urle
în pustiul cosmic:
"eu nu strivesc corola de minuni a lumii"
Dorin Tudoran
Un licurici, cu felinarul lui
i-aține calea melcului:
– Bătrîne, tu n-ai vrea
să-ți pun un bec în casa ta?
– Poate că da,
însă numai după moartea mea.
Dar, ia seama:
nici eu, nici tu acum nu putem ști
cine o va locui.
Și nici factura de o va putea plăti.
(duet poetic)
Din nemărginirea câmpiei oltene
când toamna miresme așterne
vine pasul tău să mă-nfioare
cât de sublim amurgul pare
Doamne, ce era să fim!
sfâșiere-n strigăt – două roze
o, dulci narcoze!
doamna mea, doamna mea,
șipot albastru de cișmea
toamnă grea, toamnă grea,
suflet izgonit din ea
cu o fustă de lalea
mă visez floare
nescrisă-n calendare
rază de soare
să-ți fiu la picioare
sau poate la cingătoare
în preatârziul ierbii
acolo unde pasc cerbii
una cu pământul
și cu jurământul
îngerii să-mi poarte gândul
27 august 2013
ia priviți ce frumos cad frunzele toamna și ce frumos cresc mugurii primăvara
și ce frumos cresc copilașii prin leagăne și ce frumos se fac mari
și încep să știe și încep să creadă cam tot ce le spun ticăloșii și derbedeii
și cât de frumoși sunt ei așa rași în cap și amenințători ca o ceată de sălbatici
și
și mai ce și mai ce întreba el mirat
și nimic spusei văzându-i pe câțiva că se și îndreptau spre mine
cu priviri furioase și răngi în mâinile drepte
și nimic și nimic strigai dar în zadar ei m-au ajuns
și vai de capul lor a fost când ne-am ciocnit
că tot ce credeau ei s-a spulberat și s-a făcut pulberea în care ne vom întoarce
iar ei nu-și dădeau seama ce se întâmplă de ce nu are efect nici ranga nici pumnul
nici înjurătura neaoșă de mamă
(tații sunt cruțați de asta ar fi prea complicat prea complicat)
și astfel am mers noi mai departe pe drumuri care nu se mai întâlnesc niciodată
deși nu sunt tocmai paralele
ei tot mai cred
tot mai cred
tot mai cred ce li se spune în campaniile electorale
și tot se mai bat cu cei care nu cred pentru că sunt pățiți
și tot mai urmează calea cea rea
crezând că e cea bună
ia priviți ce frumos cad frunzele toamna și ce frumos cresc frunzele primăvara
și ce frumos cresc pruncușorii prin copăi acolo departe în maramureșul istoric
și ce frumos creeesc bisericile în patria noastră fără spitale și fără școli
și fără minte fără minte fără minte
dar cu oase de pupat și stat la coadă ca altădată la tacâmuri de pui
Nicolae Prelipceanu
