Numai torţa ta se mai vede în ceaţă,
Foarte puţin, ca o candelă mică,
Eşti atât de departe; mi-e frig şi mi-e frică
Abia mai merg pe câmpia de gheaţă.
Ar trebui un plisc de pasăre uriaşă
Care să spintece totul în jur,
O explozie crâncenă în cerul obscur
Ca să reapară lumina golaşă.
Atunci te-aş vedea, înspăimântător de frumoasă
Cu braţul stâng încremenit pe făclie,
Ca o orhidee sălbatică în marea pustie,
Ca o ploaie de foc peste gheaţa lucioasă.
Aminteşte-ţi de mine şi te-ntoarce din cale,
Dă-mi mâna ta strălucitoare, fierbinte
Te voi îmbrăca într-un nimb de cuvinte
Şi voi îngenunchea la picioarele tale.
Mircea Florin Șandru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu