Lumini și umbre

Ai ochii negri, mincinoşi şi răi
Fântânile cu ape moarte-ascund
Pupile negre licărind în fund, 
Ce mă atrag spre-adânc ca ochii tăi. 

Când vreau să plec, mă ţii în loc cu un cuvânt
Aşa se zbat copacii în furtună;
Ca pentru fugă crengile-şi adună, 
Dar rădăcina-i leagă de pămînt. 

De azi încolo n-am să-l mai iubesc... 
Dar când îi văd privirile păgâne
Şi zâmbetul copilăresc, 
Mă jur că n-am să-l mai iubesc – de mâine. 

Pe zi ce trece-ţi semăn tot mai mult;
Aşa izvorul ce se-aruncă-n baltă, 
Se-nvăluie cu mâlul laolaltă
Şi-n loc să-i spele apele verzui, 
îşi tulbură izvorul apa lui. 

Mă iscodeşti ca pasărea de pradă, 
Mă urmăreşti cu ochii reci şi răi, 
Dar uiţi că dacă-s urme pe zăpadă, 
Noroiul e lăsat de paşii tăi. 

Mi-e faţa împietrită ca o mască
Şi-n ochi lumina-i gata să se stângă
Chiar diamantului ca să sclipească
Îi trebuie o rază s-o răsfrângă. 

Iubirea ta nu creşte şi nu moare, 
Ci totdeauna-i rece şi egală
E ca o floare artificială
Pe-o pajişte cu maci arzând în soare. 

Când voi pleca, mă vei uita uşor
Şi ştiu că nici nu s-ar putea altfel:
Abia o clipă valul călător
Păstrează chipul oglindit în el. 

Am vrut în ciuda zâmbetelor tale, 
Din ochii sterpi o lacrimă să storc
Şi am plecat să nu mă mai întorc, 
Dar azi, din zori de zi îţi umblu-n cale. 

Ce demon oare mi te-a scos în drum?! 
De-ar vrea viaţa azi să mă dezlege
Şi raiul ei să mi-l ofere-acum
Tot iadul nostru dulce l-aş alege. 

Azi mi-a venit cu ochii calzi şi buni
Şi nu l-am întrebat de unde vine
Pe floarea de pe marginea de drum
N-o-ntrebi de-i înflorită pentru tine. 

Te văd mereu ca-n clipa de pe urmă;
Încremenit în capul scării
Cu zâmbetul uitat în colţul gurii
Şi-n ochi, tăişul crud al nepăsării. 

Eşti rău. Dar când aud c-o spune altul
Mă uit în jos şi strâng din pumni şi tac. 
Că numai eu în toată lumea asta
Am dreptul să te cert şi să te-mpac. 

Eu am să plec cu sufletu-mpăcat
Că nu las nimănuia moştenire
Un suflet greu de ură şi iubire
Bănuitor şi trist şi-nfrigurat. 

M-am resemnat; atât a fost să fie. 
Mă uit cum cade soarele-n apus
Şi-aştept răspunsuri care n-or să vie
La întrebări pe care nu le-am pus.

Otilia Cazimir