sunt anomaLia vreau să o ating mereu pe mama
sunt animalul ei de la piept care suge până la sânge
sunt animalul pe care îl locuiesc în afara burții
îi rod încet încheieturile de femeie tânără
sunt dintre cei care au părinții plecați în expediţie la polul nord
mi-au trimis ilustrate cu frig așezat în pustule sub piele
zăpada a devenit un decor neiertător
mă lupt să supraviețuiesc cu mâncătorii ăștia de pâine cu ou
nu mă prea interesează fetele sunt cu mofturi slabe nu ştiu să se bată
prima zi de şcoală caut copiii din priviri niște lucruri
au rămas închise în ghiozdanul de imitație
pe dinafară e doar o fetiță speriată cu bomboane colorate în păr
omuleții sunt altceva decât ceea ce sunt
au venit în lume mirosind a lapte să fie supuși
omuleții fug la joacă eu fac pe mine călduț
în pantalonii bleumarin de supraelastic
sub bancă se adună o băltuță aburindă
Lia Faur
(Piele de împrumut, Brumar, 2018)