Sunt gol de sentimente ca o biserică, toamna,
cînd nunțile toate s-au veștejit
și fosta-mi iubită se joacă de-a doamna
cu șeful ocolului din Maglavit.
E-un schimb valutar între grauri și berze
și-un stol de țărani cu accent englezesc,
ce-și plimbă la braț dolofanele verze…
Și nici nu mai știu dacă-s mort sau trăiesc.
Mircea Dinescu
https://antoneseiliviu.wordpress.com/2020/09/15/cercul-poetilor-aparuti-4-mircea-dinescu-spovedanie/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu