era un oraș cu o singură stradă, cu o singură casă, cu o singură fereastră, o fereastră micuță, albastră, cu lemnul coșcovit de-atâta așteptare, cu perdele curate, abia spălate, călcate, încă se simțea mirosul de fier încins, și de cărbuni aprinși iar în casă, o masă cu un singur scaun, cu un singur om, înăuntru, devorându-se cu mâinile, : este o expoziție universală, zicea omul, formată din toate expozițiile la care am fost de-a lungul timpului, sau la bâlciurile anuale, sau de pe lăicerele întinse de-a lungul șoselelor pe lângă care treceam, sau în curțile oamenilor, în hulubării, sau în stupinele prin care am intrat, viile în care mergeam la cules unde întâlneam ponei micuți sau lame din peru, iar undeva, jos, și girafe arzând, ca în picturile lui dali, la cules de struguri când mergeam sau caruselul din jericho și trupele de saltimbanci circurile care veneau în oraș, când nu aveam bani ca să intru la spectacol., și mă strecuram pe sub pânza groasă a cortului, mă târam pe sub peluzele înalte, printre barele de oțel, ca să văd spectacolul cu zebre, sau piticii dansând și făcând gaguri, îți dau în dar memoria mea, dacă ai nevoie de ea, spunea omul
Octavian Dănilă
RăspundețiȘtergereera un oraș cu o singură stradă, cu o singură casă, cu o singură fereastră, o fereastră micuță, albastră, cu lemnul coșcovit de-atâta așteptare, cu perdele curate, abia spălate, călcate, încă se simțea mirosul de fier încins, și de cărbuni aprinși
iar în casă, o masă cu un singur scaun, cu un singur om, înăuntru, devorându-se cu mâinile,
: este o expoziție universală, zicea omul,
formată din toate expozițiile la care am fost de-a lungul timpului,
sau la bâlciurile anuale, sau de pe lăicerele întinse de-a lungul șoselelor
pe lângă care treceam, sau în curțile oamenilor, în hulubării, sau în stupinele prin care am intrat, viile în care mergeam la cules
unde întâlneam ponei micuți sau lame din peru, iar undeva, jos, și girafe arzând, ca în picturile lui dali, la cules de struguri când mergeam
sau caruselul din jericho și trupele de saltimbanci
circurile care veneau în oraș, când nu aveam bani ca să intru la spectacol.,
și mă strecuram pe sub pânza groasă a cortului, mă târam pe sub peluzele înalte, printre barele de oțel, ca să văd spectacolul cu zebre, sau piticii dansând și făcând gaguri,
îți dau în dar memoria mea, dacă ai nevoie de ea, spunea omul