Elegia XIV

Tu îmi spuneai: – Iubite! – Iubito! îţi spuneam.
– Ninge! spuneai, şi: – Ninge! spuneam privind pe geam.

–Încă... spuneai, şi: – Încă... şi gura mea spunea.
– Aşa... spuneai, şi gura mea îngâna: – Aşa...

Iar mai târziu: – Pe tine cât te iubesc! mi-ai spus.
– Eu şi mai mult pe tine! îţi răspundeam. – S-a dus,

Spuneai, frumoasa vară! Eu: – Toamna e-n pridvor!
... Dar vorbele-şi pierduseră asemănarea lor.

Şi a venit şi ziua aceea, în sfârşit.
Când m-ai numit pe nume: – Prietene iubit!

(Din Vasta Întomnare era doar un ecou!)
Şi-ţi răspundeam: – Repetă! Vreau să aud din nou!

Francis Jammes 

Antologia poeziei franceze (1974)

traducere de Victor Tulbure