Atât de mult te-am visat
că îţi pierzi realitatea
Mai este timp să ating acest corp viu
şi să sărut pe această gură mijirea
vocii care mi-e dragă.
Atât de mult te-am visat
că braţele mele deprinse strângându-ţi umbra
să-mi stea pe piept petrecute nu s-ar urni poate la
conturul trupului tău.
Şi că, în faţa arătării aievea a ce mă bântuie şi mă
guvernează de ani şi zile
Aş deveni o umbră desigur,
O cumpănă a simţirii.
Atât de mult te-am visat că nu mai am timp să mă
trezesc desigur. Dorm în picioare cu trupul pradă
tuturor arătărilor vieţii şi dragostei şi tu, singura
ce contezi astăzi pentru mine, aş putea mai
puţin să-ţi ating fruntea şi buzele
decât primele buze şi prima frunte ce s-ar ivi.
Atât de mult te-am visat
atât am umblat, am vorbit, m-am culcat cu fantoma ta
că nu-mi mai rămâne poate, şi totuşi, decât
fantomă printre fantome să fiu şi umbră mai
mult de o sută de ori decât
umbra care se plimbă şi se va plimba grăbit pe
ecranul solar al vieţii tale.
Robert Desnos
Traducere de Aurel Rău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu