CPA – Nicolae Coande
Discuțiile dintre poeți sînt adesea patetice fum și melancolie
Nu țin de consistența celor dintre pictori sau filosofi aici materia cîntă
Nu știu cum discută doi prozatori poate sînt mai bogați pacheboturi cu dinți
Mă tem de o discuție dintre doi academici (ariciul foșgăie sub catedră)
Probabil nu aș face față ca un școlar leneș cu mintea la fete
Aș ieși pe furiș dintre bănci și ajuns în dreptul unei terase
Pe strada cu nume aristocrat unde istoria face trotuarul abandonată
De poetul Costel Stancu – liniștit în fața unui pahar de vin roșu
M-aș opri îmbiat de soarele care se vede prin sticlă
Două pahare altfel vorbesc doi poeți altfel își țin de urît
În academii lumea ucide ultimul dinozaur istoria literaturii
Nu interesează pe nimeni poezia stă foarte bine în arhivele prafului
Neatinsă de leneși detestată cînd ajunge subiect la examene
Uff, iarăși o poezie de Stancu, drace încă una de Coande
Dar Stancu și Coande sînt departe de orice examen
Ei nu vor decît să bea un pahar cu vin roșu netulburați
De zarva din jur – și atunci vocea poetului Stancu se aude
În zgomotul lumii oamenii întorc capul cît să priceapă
„Fiecare poet viu să cumpere un poet mort”
Și atunci morții vor fi mulțumiți în Ereb limbile lor plescăie mulțumite
Coande se ridică încet și comandă încă două pahare
Toamna vine întîi la Reșița cu pași de amantă trădată
Soarele trece prin sticlă și deodată simți cum cineva bea fără gură.