mi-am strigat nebunia firească dar nu am plecat
pentru că plecarea are un preț și poate sfâșia ușor o pânză putredă
încă ascult melodia copilului și a copilăriei
cântecul simplității
pupu-le-ar tata sufletul care bâcâie-n tine
rezem capul pe muchia resemnării și privesc departe
în toamna asta ca o pânză
scoasă dintr-un mormânt valah
m-am întors de fiecare dată în poezie ca în propria viață
sunt bătrân inutil dar am poezia de partea mea
pupu-le-ar tata sufletul care bâcâie-n tine
poate fi acesta cântecul tribului
mărturia de lux a fricii mele de rău
patruzeci și șase de ani de minuni plus doisprezece înseamnă infinit
mai mult decât barbarele zile
am absolut totul
dar încălzirea globală prezintă tot mai des fluctuații
dau ocol saprofagii