noiembrie 16, 2026

Bem fără gură

 

CPA – Nicolae Coande


Discuțiile dintre poeți sînt adesea patetice fum și melancolie

Nu țin de consistența celor dintre pictori sau filosofi aici materia cîntă

Nu știu cum discută doi prozatori poate sînt mai bogați pacheboturi cu dinți

Mă tem de o discuție dintre doi academici (ariciul foșgăie sub catedră)

Probabil nu aș face față ca un școlar leneș cu mintea la fete

Aș ieși pe furiș dintre bănci și ajuns în dreptul unei terase

Pe strada cu nume aristocrat unde istoria face trotuarul abandonată

De poetul Costel Stancu – liniștit în fața unui pahar de vin roșu

M-aș opri îmbiat de soarele care se vede prin sticlă

Două pahare altfel vorbesc doi poeți altfel își țin de urît

În academii lumea ucide ultimul dinozaur istoria literaturii

Nu interesează pe nimeni poezia stă foarte bine în arhivele prafului

Neatinsă de leneși detestată cînd ajunge subiect la examene

Uff, iarăși o poezie de Stancu, drace încă una de Coande

Dar Stancu și Coande sînt departe de orice examen

Ei nu vor decît să bea un pahar cu vin roșu netulburați

De zarva din jur – și atunci vocea poetului Stancu se aude

În zgomotul lumii oamenii întorc capul cît să priceapă

„Fiecare poet viu să cumpere un poet mort”

Și atunci morții vor fi mulțumiți în Ereb limbile lor plescăie mulțumite

Coande se ridică încet și comandă încă două pahare

Toamna vine întîi la Reșița cu pași de amantă trădată

Soarele trece prin sticlă și deodată simți cum cineva bea fără gură.



noiembrie 14, 2026

1968, de augustru 21

EG: Anotimpuri reci (ruptura bruscă a copilăriei), un poem-bandană (bandana iluziilor), o istorie (...)  
„sîngeroasă feroce peste toate absurdă
o lepră imundă o jivină atroce o coropișniță spurcată!”, un poem revoltat:

1968, de augustru 21


o zi care mi-a rămas întipărită pentru totdeauna în minte

era vremea cînd pleacă rîndunelele și cocorii cînd se gustă

primele poame și ne rugăm fierbinte să nu vină ploaia

și am căpătat brusc sîmburele unui fel de conștiință istorică

știam că există istoria doar din lecțiile de școală și calendarele

oficiale gravide de sărbători de la întîi mai la șapte noiembrie

și chiar pînă la treizeci din ultima lună a anului a lui cojoc

tancurile frățești și de bună seamă eliberatoare au venit haită

de peste tot de la soare răsare la asfințit și de la miazăzi

la miazănoapte călcînd sub fiare primăvara nepotrivită că era

vreme de vară după calendare dar simțeai răsuflarea lui gerar…

am simțit istoria în mine cu mintea și cu întregul meu trup

și am scuipat pe efigia sifilitică a banditului din pustiuri calmuce

pe insigna și biblia roșie sosite de mai departe de la soare răsare

și  am ars bandana pe care începusem s-o port cu orgoliu

cu mîndrie cu prostie cît încape și am lăsat loc istoriei

exact așa cum este ea sîngeroasă feroce peste toate absurdă

o lepră imundă o jivină atroce o coropișniță spurcată!

 

Liviu Antonesei

Vineri 13 Noiembrie 2026, în Iași


noiembrie 10, 2026

Sonetul întoarcerii

CPA – Adrian Vasile Iftime

Revin precis. Nu-s ultimele zile

Doar golul din priviri azi mă apasă.

Aș fi putut să îmi zidesc o casă

Dar am crezut în zborul fără mile:

Să stau sub cerul liber la o masă

Uitând atâtea vorbe inutile

Și să întorc iubirii alte file

În ciuda veacului ce-mi spune: Lasă!

Să n-am nici lacăte pe la vreo poartă

Iar iernile să nu-și găsească locul

În sufletu-mi ce a crezut în soartă;

Dar pân-la urmă cum mi-o fi norocul;

De am greșit doar Dumnezeu mă iartă.

În trupul meu încă mocnește focul.


octombrie 23, 2026

/////

CPA – George Șipoș: Un alt poem din „pribeag. driftwood”

lui tudor arghezi, arundhati roy, şi altora care se-nchină

la zeii lucrurilor mici
dimineaţa mă împac
cu întinsul cuverturii pe patul nostru
e cuvertura aia pe care ai făcut-o din cămăşile lui taică-tău
după ce-a murit de cancer
în vara lui două mii şaptişpe
le-ai tăiat metodic pe toate
zile şi nopţi la rând
trecuseră zece ani
din acel iulie
în care ne-am căsătorit lângă dunăre
atâta peşte am mâncat atunci şi el a mâncat atâta peşte
ating cuvertura şi pernele cu vârfurile degetelor
şi cearşafurile în care transpirăm noapte de noapte de noapte
şi ele se-ntind cuminţi supuse sub atingerea mea
şi mă duc să fac cafeaua în cafetiera veche mr coffee
care durează de te plictiseşti până se face cafeaua
eu o beau neagră tu cu lapte şi zahăr
nu cu cream ştiu dar ai vrea nişte frişcă
sau chiar kajmak sârbesc din când în când
când ne ducem la magazinul est-european
şi stăm împreună unul lângă altul lângă fereastră
şi ne uităm la gazonul perfect coafat
marea obsesie americană
şi la veveriţele care fură seminţele
pe care le pui afară pentru păsări
veveriţele le fură aproape pe toate
dar tu continui să pui boabe de porumb spart cracked corn pentru păsări
şi numeri speciile care vin să le mănânce
şi le treci conştiincioasă în carneţelul de birdwatcher
te uiţi la mine din când în când
eu însă sunt prea pătruns de liniştea nimicului
de-afară

octombrie 22, 2026

Un poem pursînge

Un poem pursînge
rătăcind prin Pampas
întîlnește-o herghelie
de metafore –

i-ha!
exclamă poemul
pursînge –
ce alai
de poezii
aș face din voi

și v-aș duce pe pășunile
Parnasului
sau, chiar pe cîmpiile
Elizee!
Dar,
acolo iarba-i albastră
pămîntul pufos…

i-ha! i-ha!
și v-ar trebui
aripi!

(Vasile Gogea, 21 octombrie 2026, Cluj-Napoca)

octombrie 21, 2026

Pe limba păsărilor

Într-un spital de boli incurabile

pacienții erau fascinați că va veni aurora boreală

se odihneau pe blănuri de iepuri polari

uite

în grădina publică a sanatoriului

unii îl ignorau pe iulius cezar

iar alții își scriau pe hârtie deznădejdea unei

zile egale cu nerăbdarea

scrisul le era noduros abstrus pe cerul gurii li se lipeau cuvintele

**********************************************

Alexandru Ovidiu Vintilă

octombrie 20, 2026

Cu mâinile sus și fața la perete

CPA – George Nina Elian


până atunci e târziu și
(se pare) 
de la o anumită oră nu mai am voie să urlu

(sunt doar o absență deghizată-n destin

stând într-un picior
cu mâinile sus
și fața la perete)

/împărțită între frica de Dumnezeu
și groaza de oameni/

viața trece prin apropiere
tăcută ca un șarpe de apă