Era o sfântă fără sfânt,
Fără credinţă, fără casă,
Avea doar inimă şi gând
Şi-o fustă verde, de mătasă,
Cu astragal şi iacint
Venea la fiece mireasă,
Ea, mica sfântă fără sfânt,
Fără credinţă, fără casă.
Şi ne-am adus aminte când
În toamnă negură se lasă,
Cum lângă noi, de noi visând
Că nu ne vede şi nu-i pasă,
Era o sfântă fără sfânt.
Leonid Dimov
simți cum te obosește
supraviețuirea
și cauți cu lumânarea
secunda de iubire
pentru încă o tresărire
a cărnii
în nudul existenței tale.
dragostea este vecină cu moartea!
nu se trăiește, doar se suferă!
o așezi să-ți doarmă pe sâni,
sub coaste, în pântec,
până simți cum mușcă din tine,
ca o dulce sinucidere,
până crezi că ești singurul înger
de pe Pământ
care s-a întors în placenta mamei
și a învins așfințitul!
(Cuvinte despre oameni și lucruri)
https://vasilegogea.wordpress.com/2025/01/05/in-memoriam-a-i-brumaru-2-aprilie-1943-4-ianuarie-2025/
TEMPLU
Stau împietrit
și-i atât de departe
orice liniște.
Mai departe e-o noapte fără început
și fără iertare
ca și cum ar fi înțepenit
șerpii memoriei iarăși.
SĂ NU VENIM
Să nu venim prea târziu
când se răcește memoria
și cuvintele sună trist
și înghețat.
Când moartea – acest cerc
atât de perfect, cu liniștea în centru –
când acest superb androgin
se va dezlănțui între mirosul de sex și amară
tămâie
într-o sacră mirare.
SEMNUL
Oprindu-ne la această margine
eternă mă vei întreba de drumul
fără de sfârșit și despre rătăcire
în timp ce un print cu fruntea de aur
ne va face semne înalte
călcând peste moarte.
Tu mă vei urma apoi în altă parte a lumii
la fumul înălțat în pustiu
făgăduindu-mi cu un surâs de zeu
neînțeleasa tăcere.
NUFĂR
Moartea crește ca un nufăr în mine
în apă albastră și lină.
E atât de sigură de petalele sale.
Când își va iți capul cel alb
din taina curată a lacului
eu mă voi așeza ca o pulbere fină
peste elementara tăcere.
O, tu, șoptește-mi data înfloririi.
DUPĂ MELCI
O undă începătoare trece prin univers
Se oprește sub cupola memoriei
Niciodată, niciodată nu va zvâcni ea de acolo?
Se întreabă limaxul
Ce înaintează pe o necontenită coapsă
Un șirag de vieți trece prin univers
Nu se oprește nici când și niciunde.
Niciodată nu-mi voi aminti de această cupola
Își zice virgina cu necontenite coapse.
Niciodată, niciodată nu voi ajunge melcul din
urmă.
Melc melc codobelc
Melc melc codobelc.
Aurel Ion Brumaru
(Din volumul PUSTIA ȘI CĂLĂTORUL. Versuri regăsite (1969-1974), Editura Vatra veche, 2019)
A plecat. Azi. Nu are cum să iasă rău într-o o zi sfântă.
Întâmplător, o zi a luminii... de carte. Încă una.
O urmărire continuă. Și cât mai rămâne din
Colecția o carte în dar.
Dacă nu o găsiți într-un loc, căutați-o într-altul.
Revelații 77 Vremuri reci
mă răsplătesc în tăcere.
Eli Gîlcescu
21.11.2024, Burlington
Să
fie, oare, acestea, ultimele mele rânduri scrise, ultimele
mărturii despre tot ceea ce este mai adevărat cu putință?
poezia mea s-a împărțit în atâtea etape,
câte organe are trupul,
sau câte instincte rămân la temelia vieții.
după fiecare etapă consumată
am crezut că vine sfârșitul lumii,
eram epuizată precum un animal
înspre seară, când își caută loc de odihnă cu o patimă rece.
și mereu apăreai tu, nepăsător și nebun,
erai îndrăgostit, dar nu de mine,
iar eu îți tăiam pe dinăuntrul trupului meu
ochii și gura până când
țâșnea sânge în gura și în gâtul meu.
tot sângele tău se scurgea
în stomacul meu și toată mizeria noastră
devenea, într-un târziu
neagră.
ce știi tu? cum stau acum și scriu,
bolnavă de iubire, bolnavă din
cauza vârstei înaintate,
singură în fața toamnei, a iernii, a primăverii
și a verii care vor veni,
în fața frunzelor ruginite care se adâncesc
în pământ în vârtejuri din ce în ce
mai perfecte, cum refuz să te
mai ating pentru că ai iubit altă femeie când aveam atâta
nevoie de mâinile tale?
niciodată nu mă voi mai întoarce spre tine
decât cu ochii minții.
între noi moartea se ridică din ce în ce
mai înaltă, apare pajiștea
cu iarbă de mătase pe care aleargă,
într-o ordine prestabilită, lupii
cu mieii, poeții cu îngerii,
femeile cu bărbații, muzica cu scrâșnetul
sfârșitul lumii, eu și cu tine...
Angela Marinescu
Volumul BLUES & PARCUL (1997)
