Unele duminici nu cer cuvinte noi.
Le ajunge să primească poezia altuia – să stea cu ea la masă,
Le ajunge să primească poezia altuia – să stea cu ea la masă,
în tăcere, ca
între prieteni.
Azi, am lăsat cuvintele mele să se odihnească și am deschis
Azi, am lăsat cuvintele mele să se odihnească și am deschis
poezia lui Vasile
Gogea, „Duminicile poetului”.
Poate că și duminicile noastre au nevoie de această pace:
un timp al poeziei fără orgoliu, fără zgomot,
ne adună la o agapă a sufletului și lăsăm versurile să vorbească între ele.
Poate că și duminicile noastre au nevoie de această pace:
un timp al poeziei fără orgoliu, fără zgomot,
ne adună la o agapă a sufletului și lăsăm versurile să vorbească între ele.
Eli Gîlcescu
Duminicile poetului (o propoieziție)
Duminica
în mintea poetului brusc
se face pace.
Nu scrie,
citește poezii ale altor poeți.
De luni,
războiul pașnic istovitor
între ordinea cuvintelor
din dicționare
și prozaicele legi ale sintaxei
se reia.
Pînă la sfîrșitul săptămînii
noi poeme vor deveni
victime colaterale.
Apoi
va fi din nou pace.
Vasile Gogea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu