Trupul meu întreg este o lumânare
Dar eu sunt flacără într-un cer străveziu
Ca păsările, mort
Voi cântări mai greu decât viu
Ochiul arzând se hrăneşte din ceară
Şi
face un strop de rouă fierbinte
Odată am ştiut să zbor, odată
Dovadă n-am dar îmi aduc aminte.
Trupul meu întreg este lumânare
După ce se va fi scurs toată în ţărână
Şi
flacăra se
va topi în albastru
Veţi mai simţi o arsură pe mână.
Adrian Popescu
