Vieţuim, dar sub noi ţara tace mormânt.
Când vorbim, nu se-aude măcar un cuvânt.
Iar când vorbele par să se-nchege puţin,
Pomenesc de plăieşul urcat în Kremlin.
Are degete groase şi grele,
Sunt cuvintele lui de ghiulele.
Râd gândacii mustăţilor, strâmbii
Şi-i lucesc a năpastă carâmbii.
Are-o turmă de sfetnici cu gâturi subţiri –
Semioameni slujindu-l umili –
Care şuieră, miaună, latră câineşte,
Numai el, fulgerând, hăcuieşte
Potcovar de ucazuri, forjează porunci:
Glonţ în ochi, glonţ în frunte şi glonţ în rărunchi
Orice moarte-i desfată deplin
Pieptu-i larg de cumplit osetin.
Osip Mandelştam
[poet şi eseist evreu rus, 1891-1938] – “Semioameni”, din volumul “Dorin
Bercea, Poezia lui Osip Mandelştam”, Editura Universităţii “Al. I. Cuza”, Iaşi,
2009, traducerea versurilor de Emil Iordache. Acest poem despre Stalin a avut
drept consecinţă internarea în "gulag" şi, ulterior, suprimarea
marelui poet.
