Semioameni

Vieţuim, dar sub noi ţara tace mormânt.

Când vorbim, nu se-aude măcar un cuvânt.

Iar când vorbele par să se-nchege puţin,

Pomenesc de plăieşul urcat în Kremlin.

 

Are degete groase şi grele,

Sunt cuvintele lui de ghiulele.

Râd gândacii mustăţilor, strâmbii

Şi-i lucesc a năpastă carâmbii.

 

Are-o turmă de sfetnici cu gâturi subţiri –

Semioameni slujindu-l umili –

Care şuieră, miaună, latră câineşte,

Numai el, fulgerând, hăcuieşte

 

Potcovar de ucazuri, forjează porunci:

Glonţ în ochi, glonţ în frunte şi glonţ în rărunchi

Orice moarte-i desfată deplin

Pieptu-i larg de cumplit osetin.

 

Osip Mandelştam [poet şi eseist evreu rus, 1891-1938] – “Semioameni”, din volumul “Dorin Bercea, Poezia lui Osip Mandelştam”, Editura Universităţii “Al. I. Cuza”, Iaşi, 2009, traducerea versurilor de Emil Iordache. Acest poem despre Stalin a avut drept consecinţă internarea în "gulag" şi, ulterior, suprimarea marelui poet.