citesc recitesc mereu nu în ordine cronologică alfabetică
nu cu metodă brevetată pe sărite cu reveniri la întîmplare
ca și bravul autodidact personal al lui jean sol partre
se întîmplă să mă întîlnesc adesea în gînduri cu oamenii mari
azi rushdie ieri philip roth mîine poate bătrînul tacitus…
valorăm cît poveștile pe care le putem căra cu noi prin lume
valorăm cît povestea lumii dacă pătrundem între filele sale
da poveste pe care o spunem o auzim din clipele facerii
și pînă la ultima silabă ce va răsuna peste lumea finală.
nu cu metodă brevetată pe sărite cu reveniri la întîmplare
ca și bravul autodidact personal al lui jean sol partre
se întîmplă să mă întîlnesc adesea în gînduri cu oamenii mari
azi rushdie ieri philip roth mîine poate bătrînul tacitus…
valorăm cît poveștile pe care le putem căra cu noi prin lume
valorăm cît povestea lumii dacă pătrundem între filele sale
da poveste pe care o spunem o auzim din clipele facerii
și pînă la ultima silabă ce va răsuna peste lumea finală.
amin în numele ei. amen. omen. amen omen.
Liviu Antonesei
25 iulie 2026, în Iași
Titlul, „Cititor până la capătul lumii”, mi se pare minunat. Are ceva de promisiune, de jurământ și de destin – un testament luminos. Un testament în care nu se lasă averi, ci povești.
RăspundețiȘtergereȘi poate că acel „amen omen” de la sfârșit spune, în doar două cuvinte, ceva uriaș: literatura și omul nu se pot despărți.
Un cititor adevărat nu doar citește lumea; o poartă cu el. Iar dacă ajunge „până la capătul lumii”, nu ajunge gol. El este încărcat cu toate poveștile pe care a avut grijă să nu le lase să moară.
RăspundețiȘtergere