Dragoste la prima vedere

Amândoi sunt convinși
că brusc i-a unit o senzație.
Frumoasă-i o astfel de certitudine
dar incertitudinea-i și mai frumoasă.

Neștiindu-se de mai înainte, cred
că n-a fost nimic vreodată-ntre ei.
Dar ce cred străzi, scări, coridoare
unde cândva se puteau întâlni?

Aș vrea să-i întreb
dacă nu-și amintesc –
o întâlnire vreodată
poate într-o ușă rulantă?
un „scuzați-mă” în mulțime?
un „ați greșit” la telefon?
– dar știu răspunsul.
Nu, nu-și amintesc.

Ar fi foarte uimiți de-ar ști
ca deja de mult timp
se juca neprevazutul cu ei.

Încă nu de tot gata
să se preschimbe-în destin,
i-apropia, -i îndepărta,
le tăia drumul
și înăbușindu-și un chicot
se dădea la o parte.

Au fost semne, semnale,
chiar dacă nedescifrabile.
Poate acum trei ani
sau marțea trecută
o frunză a zburat
de pe-un umăr pe altul?
Ceva s-a pierdut, ceva s-a găsit.
Cine știe, poate că mingea
din tufișurile copilăriei?

Au fost mânere și clopote
unde înainte de timp
o atingere s-a suprapus alteia.
Valize-în sala bagajelor.
Într-o noapte, poate, același vis,
și confuzia de după trezire.

Orice început, de fapt,
e doar o continuare,
iar cartea întâmplărilor
se deschide totdeauna la mijloc.

Wislawa Szymborska

Traducere:  Catalina Franco